Problemele cu jocurile de noroc se pot trata, iar sprijinul există atât pentru persoana care joacă, cât și pentru familia și prietenii ei. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că puțini dintre cei afectați ajung să ceară ajutor și că rușinea și stigmatizarea sunt adesea obstacolul. Articolul descrie, în termeni generali, pașii prezentați de instituțiile de sănătate citate la final. El nu înlocuiește sfatul unui medic.
Liniile de sprijin din România
Liniile de sprijin din România sunt prezentate pe pagina Joc responsabil. Lista este întocmită și ținută la zi numai pe baza surselor oficiale; de aceea, articolul de față nu repetă nume de organizații sau numere de telefon.
Medicul de familie
Pentru multe persoane, primul pas este o discuție cu medicul de familie. Serviciile publice de sănătate din Regatul Unit (NHS) și din Australia (healthdirect) descriu medicul ca pe un interlocutor care poate oferi informații despre serviciile disponibile și poate îndruma persoana către alți profesioniști, de exemplu către un psiholog.
Alte afecțiuni psihice, precum anxietatea sau depresia, apar des la persoanele cu tulburare de joc de noroc. Colegiul Regal al Psihiatrilor din Regatul Unit arată că, atunci când aceste afecțiuni sunt tratate, se poate ameliora și problema jocului. De aceea, discuția cu medicul poate cuprinde și somnul, starea de spirit sau consumul de alcool.
Specialiștii în sănătate mintală
Serviciile specializate descrise de NHS au echipe de psihiatri și psihologi, care tratează persoana, o sprijină în recuperare și îi pot ajuta și pe cei din familie. Potrivit OMS, cele mai eficiente terapii sunt, în prezent, terapia cognitiv-comportamentală de durată și interviul motivațional.
- Terapia cognitiv-comportamentală este o terapie prin discuții. Ea ajută persoana să reducă ocaziile de joc, să-și gestioneze impulsurile și situațiile care le declanșează și să-și pună la îndoială gândurile legate de joc, cum ar fi convingerea că pierderile pot fi recuperate jucând mai mult.
- Interviul motivațional ajută persoana să-și identifice propriile motive pentru schimbare și să acționeze în funcție de ele.
- Medicamentele pot fi folosite în unele cazuri; ele sunt începute, de regulă, de un medic specialist.
Grupurile de sprijin reciproc, în care se întâlnesc persoane care au trecut prin aceeași problemă, sunt printre formele de ajutor cele mai folosite. Potrivit OMS, eficiența lor este însă mai slab dovedită decât a terapiilor de mai sus.
Autoexcluderea
Autoexcluderea permite unei persoane să-și întrerupă accesul la jocurile de noroc. În România, potrivit Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), ea este voluntară, dar obligatorie pentru organizatorii de jocuri de noroc, și se cere doar în nume propriu. Modalitățile de depunere a cererii și de retragere a consimțământului sunt descrise în articolul Autoexcluderea de la jocurile de noroc.
Blocarea accesului și alte măsuri practice
Instituțiile de sănătate citate descriu și măsuri practice care pot sprijini recuperarea, alături de ajutorul de specialitate:
- programe care blochează accesul la site-urile și aplicațiile de jocuri de noroc pe telefon și pe calculator;
- blocarea, prin bancă, a plăților către jocurile de noroc, acolo unde banca are această opțiune;
- limite pentru retragerile de numerar și cardurile lăsate acasă;
- plata facturilor importante imediat după încasarea salariului, eventual prin plăți automate;
- rezolvarea datoriilor în loc de amânarea lor, eventual cu ajutorul unui consilier financiar;
- mai mult timp petrecut cu familia și cu prietenii care nu joacă;
- o discuție cu o persoană de încredere despre ce se întâmplă.
Aceleași surse amintesc că jocurile de noroc nu sunt o cale de a face bani.
Sprijin pentru familie și prieteni
Jocul problematic îi afectează și pe cei apropiați, de cele mai multe ori persoane care nu joacă. NHS arată că sprijinul este disponibil și pentru cei afectați de jocul altcuiva.
Colegiul Regal al Psihiatrilor din Regatul Unit descrie sentimentele frecvente ale apropiaților, precum rănirea, neîncrederea, tristețea și îngrijorarea pentru viitor, și arată că aceștia pot:
- cere ajutor pentru propriile sentimente, în grupuri de sprijin sau în ședințe de consiliere;
- afla mai multe despre jocurile de noroc și despre tratament;
- își proteja finanțele și cere sprijin dacă au dificultăți financiare;
- căuta sprijin pentru ceilalți membri ai familiei afectați, inclusiv pentru copii;
- apela la terapia de familie sau de cuplu.
Cine primește sprijin pentru sine poate sprijini mai bine persoana care joacă. Potrivit healthdirect, o conversație blândă și sinceră o poate încuraja pe aceasta să ceară ajutor, chiar dacă, la început, persoana se poate simți rușinată sau poate nega problema.
În caz de urgență
Dacă jocul afectează grav sănătatea mintală, dacă există gânduri de sinucidere sau un pericol imediat, serviciile de urgență trebuie contactate fără întârziere.
Surse
- Organizația Mondială a Sănătății, „Gambling”, fișă informativă, 2 decembrie 2024.
- NHS (Serviciul național de sănătate al Regatului Unit), „Help for problems with gambling”, pagină revizuită la 8 decembrie 2023.
- Royal College of Psychiatrists, „Gambling disorder”, noiembrie 2025.
- healthdirect Australia, „Gambling addiction”, pagină revizuită în octombrie 2024.
- Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, pagina oficială Autoexcludere.