Ce este punto banco
Punto banco este forma de bacara cea mai răspândită în casinouri. La fiecare mână se împart două mâini, numite „Jucătorul” (punto) și „Banca” (banco). Numele sunt doar etichete: nu desemnează o persoană de la masă și nici casa. Participanții pariază pe una dintre cele două mâini sau pe egalitate, iar crupierul împarte cărțile după reguli fixe.
Spre deosebire de blackjack sau de poker, în punto banco nimeni nu ia decizii: nici participanții, nici crupierul nu aleg dacă se mai trage o carte. Singura alegere este pe ce se pariază și cât. În unele săli, participanții cu cele mai mari mize întorc ei înșiși cărțile; gestul este doar un ritual, pentru că valorile cărților și regulile de tragere nu depind de cine le întoarce. Există și forme mai vechi de bacara (chemin de fer, baccarat banque), în care participanții iau unele decizii; pagina de față descrie doar punto banco.
Se joacă de obicei cu mai multe pachete amestecate într-un sabot. Cifrele de pe această pagină presupun 8 pachete de 52 de cărți; numărul poate diferi de la o sală la alta.
Valoarea cărților
- Asul valorează 1.
- Cărțile de la 2 la 9 valorează cât scrie pe ele.
- 10, J, Q și K valorează 0.
Valoarea unei mâini este ultima cifră a sumei cărților. De exemplu, 7 și 8 fac 15, deci mâna valorează 5; un 10 și un K fac 0. O mână poate valora așadar între 0 și 9, iar câștigă mâna mai apropiată de 9.
Desfășurarea unei mâini
După ce se pun pariurile, crupierul împarte câte două cărți fiecărei mâini, alternativ: o carte Jucătorului, una Băncii, încă una Jucătorului și încă una Băncii. Ce urmează depinde doar de valori.
Naturalele
Dacă oricare dintre mâini valorează 8 sau 9 din primele două cărți (un „natural”), niciuna nu mai primește cărți și se compară direct. Un natural de 9 bate un natural de 8.
Regula Jucătorului
Dacă nu există niciun natural, mâna Jucătorului se completează prima:
- cu un total de 0–5, Jucătorul primește a treia carte;
- cu 6 sau 7, Jucătorul stă.
Regula Băncii
Dacă Jucătorul a stat (a avut 6 sau 7), Banca urmează aceeași regulă: primește a treia carte cu 0–5 și stă cu 6 sau 7.
Dacă Jucătorul a primit a treia carte, decizia Băncii depinde de totalul ei și de valoarea acelei a treia cărți a Jucătorului (o carte de 10 sau o figură valorează 0):
| Totalul Băncii | Banca primește a treia carte dacă a treia carte a Jucătorului este | Banca stă dacă a treia carte a Jucătorului este |
|---|---|---|
| 0, 1, 2 | oricare | — |
| 3 | 0–7 sau 9 | 8 |
| 4 | 2–7 | 0, 1, 8 sau 9 |
| 5 | 4–7 | 0–3, 8 sau 9 |
| 6 | 6 sau 7 | 0–5, 8 sau 9 |
| 7 | — | oricare |
Fiecare mână primește cel mult trei cărți. La final câștigă mâna cu valoarea mai mare; la valori egale, rezultatul este egalitate.
Un exemplu
Jucătorul primește un 2 și un 3 (total 5), iar Banca un K și un 4 (total 4). Nu există natural. Jucătorul are 5, deci primește a treia carte: un 7, iar suma 12 înseamnă valoarea 2. Banca are 4, iar a treia carte a Jucătorului este 7, adică între 2 și 7, deci Banca primește și ea o carte: un 5, care îi aduce valoarea 9. Banca câștigă cu 9 contra 2. Pe tot parcursul mâinii, crupierul doar a aplicat regulile; nimeni nu a ales nimic.
Pariurile și plățile
- Pariul pe Jucător se plătește 1 la 1.
- Pariul pe Bancă se plătește 1 la 1, din care se reține un comision, de regulă 5 la sută din câștig.
- Pariul pe egalitate se plătește de obicei 8 la 1; unele mese plătesc 9 la 1.
Când mâna se încheie la egalitate, pariurile pe Jucător și pe Bancă nu se pierd: mizele se returnează. Tabelul folosește plățile de mai sus, cu egalitatea plătită 8 la 1.
| Pariu | Plată | Șansa de câștig | Avantajul casei |
|---|---|---|---|
| Banca | 1 la 1, minus 5% comision | 45,86% | 1,06% |
| Jucătorul | 1 la 1 | 44,62% | 1,24% |
| Egalitate | 8 la 1 | 9,52% | 14,36% |
Unele mese folosesc variante fără comision, în care, în schimb, anumite câștiguri ale Băncii se plătesc redus, iar multe mese au și pariuri laterale, cu plăți proprii. Acestea au alte avantaje ale casei și nu sunt tratate aici.
De ce pariul pe Bancă are un avantaj mai mic
Banca își completează mâna a doua. Regulile ei de tragere țin cont de faptul că Jucătorul a stat sau a primit o carte și de valoarea acelei cărți, o informație pe care regula Jucătorului nu o are. Chiar dacă nimeni nu alege nimic, această informație face ca mâna Băncii să câștige mai des: 45,86% din mâini, față de 44,62% pentru Jucător; restul, 9,52%, sunt egalități. Diferența dintre cele două mâini este mică, dar constantă, și provine exclusiv din reguli.
Fără comision, pariul pe Bancă ar avea un rezultat mediu pozitiv pentru cel care pariază. Comisionul inversează situația și trece avantajul de partea casei: 1,06%, puțin mai puțin decât pe Jucător, unde avantajul casei este de 1,24%. Ambele pariuri rămân în pierdere în medie.
De ce pariul pe egalitate are un avantaj mult mai mare
O egalitate apare în 9,52% din mâini. La o frecvență atât de mică, o plată echitabilă ar trebui să fie vizibil mai mare decât 8 la 1. Diferența dintre plata reală și cea echitabilă devine avantajul casei, care la egalitate ajunge la 14,36%, de multe ori mai mult decât la pariurile pe Bancă sau pe Jucător. O plată de 9 la 1, acolo unde există, reduce acest avantaj, dar îl lasă cu mult peste celelalte două pariuri.
Istoricul rezultatelor
La multe mese, rezultatele mâinilor anterioare se notează pe foi sau apar pe ecrane lângă masă. Aceste înregistrări nu schimbă regulile de tragere și nu oferă o metodă de a anula avantajul casei: fiecare mână este decisă de cărțile din sabot, după aceleași reguli fixe. Ideea că un rezultat ar fi „datorat” după o serie este discutată în Eroarea jucătorului, iar metodele de a varia mizele după rezultate în Sisteme de pariere.
Cifrele de mai sus sunt medii pe un număr foarte mare de mâini. Pe termen scurt, rezultatele pot devia mult de la ele, în ambele direcții.