Ce este pokerul
Pokerul este o familie de jocuri de cărți în care participanții pariază pe valoarea mâinii lor. Spre deosebire de majoritatea jocurilor de casino, în forma clasică jucătorii nu joacă împotriva casei, ci unii împotriva celorlalți: mizele se adună într-un pot, iar potul îl ia fie jucătorul cu cea mai bună mână la final, fie ultimul rămas în joc după ce toți ceilalți au renunțat. Se folosește un pachet de 52 de cărți, fără jokeri, iar ierarhia mâinilor de cinci cărți este aceeași în aproape toate variantele.
Varianta cea mai răspândită astăzi este Texas hold'em, descrisă mai jos în detaliu.
Texas hold'em: desfășurarea unei mâini
Butonul și blind-urile
La o masă stau de obicei între doi și zece jucători. Un disc numit „buton” marchează poziția de dealer și se mută cu un loc spre stânga după fiecare mână. Primii doi jucători din stânga butonului pun înainte de împărțire câte o miză obligatorie: „small blind” (de regulă jumătate din cea mare) și „big blind”. Mizele obligatorii există pentru ca în fiecare mână să fie ceva de câștigat. În unele jocuri se adaugă și o miză mică pentru toți jucătorii, numită ante.
Cărțile private și rundele de pariere
Fiecare jucător primește două cărți cu fața în jos, pe care doar el le vede. Urmează patru runde de pariere:
- Preflop: după împărțirea cărților private. Acțiunea începe cu jucătorul din stânga big blind-ului.
- Flop: se întorc pe masă trei cărți comune, apoi urmează a doua rundă.
- Turn: se întoarce a patra carte comună, urmată de a treia rundă.
- River: se întoarce a cincea carte comună, urmată de ultima rundă.
De la flop încolo, acțiunea începe cu primul jucător încă în joc din stânga butonului. Când îi vine rândul, un jucător poate renunța (fold), poate egala miza cea mai mare de până atunci (call) sau o poate mări (raise). Dacă în runda respectivă nu a pariat nimeni, poate trece mai departe fără să pună bani (check) sau poate face primul pariu (bet). O rundă se încheie când toți jucătorii rămași au pus aceeași sumă. Dacă toți renunță în afară de unul, acesta ia potul fără să-și arate cărțile.
Suma pe care o poate paria un jucător depinde de structura mesei: la „limit” mizele sunt fixe, la „pot-limit” un pariu nu poate depăși mărimea potului, iar la „no-limit” jucătorul poate miza oricând toate jetoanele din fața lui (all-in). Când cineva este all-in cu mai puțini bani decât ceilalți, restul mizelor formează un pot separat, pe care el nu îl poate câștiga.
Arătarea cărților (showdown)
Dacă după ultima rundă au rămas cel puțin doi jucători, aceștia își arată cărțile. Fiecare formează cea mai bună mână de cinci cărți din cele șapte disponibile: cele două private și cele cinci comune, în orice combinație. Jucătorul poate folosi ambele cărți private, una singură sau niciuna. Câștigă mâna cea mai bună; la mâini egale potul se împarte. Culorile nu au o ordine între ele, iar la mâini de același tip decid cărțile mai mari, inclusiv cele care nu fac parte din combinație (kicker).
Alte variante, pe scurt
- Omaha: fiecare jucător primește patru cărți private și trebuie să folosească exact două dintre ele, împreună cu exact trei cărți comune. Rundele de pariere sunt aceleași ca la hold'em; se joacă adesea în structura pot-limit.
- Poker cu cinci cărți și schimb (five-card draw): fiecare primește cinci cărți private, urmează o rundă de pariere, apoi fiecare jucător poate schimba o parte din cărți cu altele din pachet, o singură dată. Urmează a doua rundă și arătarea cărților. Unele reguli limitează numărul de cărți care se pot schimba.
- Seven-card stud: nu există cărți comune și nici blind-uri, ci de obicei o ante. Fiecare jucător primește în total șapte cărți, unele cu fața în jos și cele mai multe cu fața în sus, cu câte o rundă de pariere după fiecare etapă. La final contează cea mai bună mână de cinci cărți din cele șapte.
Ierarhia mâinilor
De la cea mai puternică la cea mai slabă:
- Chintă roială: A, K, Q, J, 10 de aceeași culoare.
- Chintă de culoare: cinci cărți consecutive de aceeași culoare.
- Careu: patru cărți de aceeași valoare.
- Full house: trei cărți de o valoare și două de alta.
- Culoare: cinci cărți de aceeași culoare, neconsecutive.
- Chintă: cinci cărți consecutive, de culori diferite. Asul poate fi carte mare (10-J-Q-K-A) sau mică (A-2-3-4-5), dar nu poate sta la mijloc (K-A-2-3-4 nu este chintă).
- Trei de un fel: trei cărți de aceeași valoare.
- Două perechi.
- O pereche.
- Carte mare: nicio combinație; contează cartea cea mai mare.
Ordinea urmează raritatea: cu cât o mână apare mai rar, cu atât valorează mai mult. Tabelul de mai jos numără toate cele 2.598.960 mâini posibile de cinci cărți dintr-un pachet complet. Fiecare rând cuprinde doar mâinile care nu intră într-o categorie superioară (de exemplu, chintele de culoare nu includ chintele roiale).
| Mâna | Combinații | Probabilitate | Cam o dată la |
|---|---|---|---|
| Chintă roială | 4 | 0,000154% | 1 din 649.740 |
| Chintă de culoare | 36 | 0,0014% | 1 din 72.193 |
| Careu | 624 | 0,0240% | 1 din 4.165 |
| Full house | 3.744 | 0,14% | 1 din 694 |
| Culoare | 5.108 | 0,20% | 1 din 509 |
| Chintă | 10.200 | 0,39% | 1 din 255 |
| Trei de un fel | 54.912 | 2,11% | 1 din 47 |
| Două perechi | 123.552 | 4,75% | 1 din 21 |
| O pereche | 1.098.240 | 42,26% | 1 din 2 |
| Carte mare | 1.302.540 | 50,12% | 1 din 2 |
Cifrele descriu cinci cărți împărțite la întâmplare. La hold'em, unde jucătorul alege cele mai bune cinci din șapte cărți, mâinile puternice apar mai des decât arată tabelul, dar ierarhia mâinilor nu se schimbă.
Probabilitățile mâinilor de start
Două cărți dintr-un pachet de 52 se pot primi în 1.326 de combinații. Din acestea rezultă câteva probabilități simple:
- o pereche (două cărți de aceeași valoare): 5,88%;
- o anumită pereche, de exemplu doi ași: 0,45%, adică 1 din 221;
- două cărți de aceeași culoare: 23,53%.
O mână de start puternică are doar un avantaj statistic, nu un rezultat asigurat: cele cinci cărți comune pot schimba complet raportul de forțe, iar chiar și cele mai bune două cărți pierd destul de des.
Outs
„Outs” sunt cărțile încă nevăzute care ar îmbunătăți mâna unui jucător până la una despre care presupune că ar câștiga. După flop, jucătorul vede cinci cărți (două private și trei comune), deci rămân 47 nevăzute; după turn rămân 46. Câteva situații tipice:
- patru cărți de aceeași culoare, cu nevoie de a cincea: din cele 13 cărți ale culorii se văd deja patru, deci rămân 9 outs;
- patru cărți consecutive deschise la ambele capete (de exemplu 8-9-10-J): orice 7 sau Q completează chinta, adică 8 outs;
- o chintă cu o „gaură” la mijloc: o singură valoare o completează, adică 4 outs;
- culoare și chintă posibile în același timp: 9 plus 8, minus cele două cărți numărate de două ori, adică 15 outs.
Probabilitatea ca turn-ul să fie un out este numărul de outs împărțit la 47. Pentru ambele cărți rămase, calculul pornește de la opusul: probabilitatea ca nici turn-ul, nici river-ul să nu fie un out este (47 minus outs) supra 47, înmulțit cu (46 minus outs) supra 46; probabilitatea căutată este 1 minus acest produs.
| Cărți care te ajută (outs) | Doar la turn | Până la river |
|---|---|---|
| 4 | 8,51% | 16,47% |
| 8 | 17,02% | 31,45% |
| 9 | 19,15% | 34,97% |
| 15 | 31,91% | 54,12% |
Calculul tratează toate cărțile nevăzute ca fiind la fel de probabile, deoarece cărțile adversarilor nu se cunosc. Un out nu garantează câștigul: mâna completată poate pierde în fața uneia și mai bune.
Cota potului
Cota potului (pot odds) compară prețul unei decizii cu ceea ce se poate câștiga prin ea. Când un adversar pariază, jucătorul care se gândește să egaleze are de plătit o anumită sumă. Împărțind suma de plătit la mărimea potului după plată (potul existent, plus pariul adversarului, plus propria plată), se obține partea din potul final pe care o finanțează el.
Dacă probabilitatea de a câștiga mâna este mai mare decât această parte, egalarea are un rezultat mediu pozitiv în situația dată; dacă este mai mică, rezultatul mediu este negativ. Comparația are limite: probabilitatea de a câștiga nu coincide cu cea de a completa o mână, pariurile din rundele următoare schimbă calculul, iar comisionul casei micșorează potul. Mai ales, este o medie a multor situații asemănătoare: o mână anume se decide doar prin cărțile care urmează.
Poker între jucători și poker contra casei
Când pokerul se joacă între participanți, casa nu ia parte la mâini și nu are un interes în rezultatul lor. Veniturile ei vin dintr-o taxă: o mică parte reținută din fiecare pot, o taxă de participare la turnee sau, în unele săli, o sumă plătită pentru timpul petrecut la masă. Înainte de această taxă, ce pierde un jucător câștigă altul; după ea, jucătorii luați împreună pierd exact cât reține casa.
Există și variante de casino în care jucătorul nu înfruntă alți jucători, ci mâna crupierului, cu plăți fixe stabilite într-un tabel, precum și aparate de poker video. În aceste jocuri, ca la orice joc contra casei, regulile și plățile sunt stabilite astfel încât casa să păstreze un avantaj matematic.
Hazardul pe termen scurt
Deciziile influențează rezultatul mediu doar pe un număr foarte mare de mâini. Pe termen scurt, rezultatele sunt dominate de hazard: împărțirea cărților decide cine primește mâinile puternice și cine își completează outs, iar un jucător poate pierde multe mâini sau sesiuni la rând indiferent de decizii. Pentru că aceste fluctuații sunt mari, nici măcar cel care joacă nu poate distinge ușor, din propriile rezultate, norocul de restul. Această variație și ritmul lent în care se stabilizează mediile sunt explicate în articolul Varianța și legea numerelor mari.